„ Nimic nu poate exista fără istorie. Oamenii sunt ceea ce a făcut din ei istoria, tradiţia, trecerea timpului. O instituţie de învăţământ este un loc binecuvântat prin menirea sa plină de nobleţe şi generozitate - aceea de a forma şi cultiva personalităţi, de a deschide porţile spre cultură, de a trezi interesul pentru cunoaştere, dar şi prin modul în care a fost realizată această datorie de-a lungul timpului, pentru multe generaţii, care, trecând pe acolo, au dat valoare acelei instituţii. Este de datoria noastră să arătăm generaţiilor de astăzi - elevi şi profesori - eforturile predecesorilor noştri. Această încercare de elaborare a unei Monografii a Şcolii « Dan Barbilian » este un pas modest spre a ilustra eforturile şi profesionalismul înaintaşilor noştri, un simbol al recunoştinţei şi aprecierii muncii lor.
În paginile ei, rememorăm fapte, întâmplări, evenimente din viaţa şcolii. Timpul nu le-a alterat sensurile. Peste ani, imagini proiectate pe ecranul memoriei recompun existenţa unui spaţiu de suflet. Dacă am reuşit să surprindem esenţa acestui zbor necontenit spre tărâmul încă neatins al Absolutului, veţi hotărî dumneavoastră - cei care i-aţi trecut pragul ca elevi sau ca profesori.”
O dedicăm împlinirii a 40 de ani de existenţă şi consecvenţă în educaţie de calitate .
Bibliotecar Crina Mareş
Ocheanul întors
Aşezată în plin centrul oraşului, pe str. Decebal nr. 15, Şcoala Generală nr. 28 poartă astăzi un nume cu dublă rezonanţă “Dan Barbilian”, numele adevărat al poetului şi matematicianuilui Ion Barbu - patron spiritual pentru învăţăceii şi dacălii acestei remarcabile instituţii de educaţie şi instruire.
Învecinată cu Biblioteca Judeţeană, cu Teatrul Naţional din Constanţa, Colegiul Naţional Carol I, Şcoala Generală nr. 28 are o poveste frumoasă, încă vie în sufletele celor care i-au trecut pragul, ca elevi sau ca dascăli.
Istoria ei începe odată cu toamna anului şcolar 1966-1967, aşa cum menţionează un registru găsit în arhiva şcolii. La acea dată, şcoala dispunea de 15 săli de clasă, 2 ateliere, o bibliotecă cu 5000 de volume şi, puţin mai târziu chiar o sală de sport.
Mult mai importantă ca dotarea (deloc neglijabilă la acea vreme!) este însă lumea şcolii, cu oamenii ei mari şi mici.
Din paginile îngălbenite de vreme ale bătrânului registru, răsar nume care ascund chipuri de mult uitate, unele trecute la cele veşnice, altele rămase în memoria afectivă a slujitorilor şcolii.
Şi cum orice instituţie îşi leagă numele şi de conducătorii ei, numiţi atât de european astăzi manageri, atunci aflăm că primul director s-a numit Chiru Marin, profesor de matematică fizică, secondat mai târziu de un adjunct în persoana d-nei prof. Puşcaşu Aurica. Rând pe rand au trecut la cârma acestei instituţii alţi profesori cum ar fi: Nicolae Eugenia, prof. de biologie, Popia Alexandru, profesor de istorie, Contanu Mihai, profesor de matematică, Muratu Vergil, profesor de matematică, Borcan Nicolae prof. de istorie, Cojocaru Cezar, prof. de ed. fizică şi astăzi Enache Alexandru prof. de lb. română. Cât priveşte pe adjuncţi, numărul lor este ceva mai mic, cuprinzând câteva nume: prof. Maria Enache, prof. Monica Niciporuc, Nistorescu M., Nicolae Borcan, şi începând din toamna anului 2005-2006 Mirela Munteanu.
Răsfoind amintitul registru, am făcut cunoştinţă cu încadrarea şcolii. Întotdeauna m-am întrebat cine a fost primul, cu ce gând a păşit pragul şcolii, cine l-a întâmpinat, când a atins clipa de glorie. Nu găsesc răspunsul decât la prima întrebare. Primii învătători s-au numit: Creţu Radu, Dumitru Eugenia, Guci Haida, Cealâc Aurelia, Abdul Şfechet, Dudă Lucreţia, Păun Marcela, mulţi dintre ei duşi în nefiinţă iar alţii bucurându-se de pensie.
Primul profesor de limba română al şcolii a fost Nina Mita, în urma ei uşa s-a deschis pentru Virginia Negulescu, Rodica Vasilescu, Iordana Chiriţescu, Mogoşanu B., Mitu V. şi alţii cărora le port amintiri frumoase chiar dacă sunt pensionari.
Matematica adună împrejurul ei nume precum: Chiru, Neacşu, Ciocănel (Sava) Sofia, Catalan Iulian, Contanu Mihai, Muratu Virgil, Arventiev Maria, AhtamonVladimir.
Catedra de istorie a fost reprezentată la început de profesorii Ecaterina Puşcaşu, Ecaterina Topârceanu, Constantin Huleva, şi mai apoi de Alexandru Popeia, Viorica Brunischi, Borcan Nicolae, în timp ce disciplina geografie este predată de profesorii Cardiş Nicolae, Biji Doina, Apostol Lia, şi mai aproape de noi, Chelu Marioara şi Cuţov Iuliana.
Biologia are ca deschizător de drum pe Enache Eugenia, fiind continuată de Şerban Elena şi Enache Cornelia.
Catedra de fizică chimie are ca pionieri pe profesorii Stuparu Petruţa, Gâlcă Alexandrina, Popescu Victoria, Petrescu Melania şi Nicolae Radu, iar după 1990, Stancu Eugenia, Robe Alina.
Limbile străine rusă, franceză, engleză, germană au fost reprezentate de Gagea Costică, Chiriac Ioana, Andrişan Maria, Ionescu Alexandra, Niciporuc Monica, Pop Florentina, Roşioru Mihaela.
Elevii şcolii au cântat şi au desenat împreună cu Balotă Georgeta, Dumitrescu Constantina, Cosma Maria.
Pionierii catedrei de educaţie fizică au fost Făgărăşean Mihai, Lungu Mihai, Cândea Costică, Cojocaru Cezar, Enache Gheorghe.
Cât s-a putut de succint şi fără să fac un pomelnic, am încercat să-i pun la un loc pe cei care au fost cu cei care sunt. Din păcate cunosc prea puţine despre destinul şi devenirea în viaţă a celor care au fost elevii şcolii.
Elevii de astăzi sunt motiv de mândrie pentru profesori şi părinţi. Memoria mea afectivă păstrează câteva nume dintre cele care s-au remarcat la disciplina lb. română în ultimii 15-16 ani: Cuşa Otilia, olimpică la faza Naţională a Olimpiadei de Lb. română, astăzi asistent universitar, Craiu Alina, astăzi medic SUA, Lupu Ramona-studentă la automatică, Popa Suzana-elevă la C.N. Mircea cel Bătrân. De fapt absolvenţii acestei şcoli ocupă locurile celor mai căutate licee din oraş: CNMB, Ovidius, Traian. Dincolo de porţile şcolii, unii dintre ei continuă să ne reprezinte, aşa cum s-a întâmplat cu Sigovan Carmen şi Andrei Costea, câştigători ai unui proiect finanţat de NASSA şi studenţi astăzi în SUA şi Germania. Lista celor merituoşi rămâne deschisă, asemenea şi porţile şcolii.
Şi pentru mine ele s-au deschis într-o zi de toamnă - 1 septembrie 1990, când plină de emoţie şi teamă, la ora 8 am păşit pragul şcolii. La început am fost primită cu răceală, dar d-l director Popia Alexandru, generos a încălzit atmosfera cu o cafea şi o vorbă bună.
Au trecut 15 ani, şi oare câţi vor mai urma ...
Prof. Maria Enache
MUNICIPIUL CONSTANŢA
Constanţa – între mit şi istorie
„Legenda spune că, acum 2500 de ani, întorşi dintr-o călătorie plină de aventuri, grecii din Milet au descoperit într-un golf liniştit, pe care mai târziu
l-au numit “Pontos Euxinos”, o cetate primitoare-Histria, în care au hotărât să debarce pentru a se odihni.
Aşezaţi pe aceste meleaguri încă de la începutul secolului VIII Î.H., grecii au întemeiat primele colonii: Histria, Tomis şi Callatis care treptat, datorită schimburilor economice dintre coloniştii greci şi căpeteniile geţilor, au devenit importante centre economice şi comerciale.
Schimbarea numelui oraşului Tomis în Constanţa s-a produs în secolele IV – VII.
Cetatea Tomis a cunoscut cea mai mare dezvoltare sub ocupaţia Imperiului Roman. Putem admira şi astăzi o parte din zidul de incintă al oraşului şi o adevărată galerie în aer liber de amfore şi coloane în parcul de pe bulevardul Ferdinand.
În anul VIII Î.Hr., împăratul Augustus îl exila de la curtea Romei pe poetul latin Publius Ovidius Naso. Oraşul a păstrat cu drag amintirea acestui poet, adulat cândva la Roma. Statuia poetului, ridicată în 1887 de sculptorul Ettore Ferrari, este omagiul adus de oraş poetului mării.
Între secolele IV-VI D.Hr. oraşul devine un centru arhiepiscopal, lucru demonstrat de numeroase inscripţii şi monumente creştine. Începând cu secolul VI şi până la începutul secolului VII, Tomisul a fost deseori atacat de popoarele barbare-slavi şi avari. Secolul al IX–lea aduce reorganizarea oraşului sub dominaţia Imperilui Bizantin. Istoria spune că, în onoarea surorii sale, împăratul Constantin cel Mare a redenumit oraşul Tomis, acesta devenind Constanţa.
Războiul de Independenţă (1877-1878) a scos oraşul Constanţa de sub dominaţia otomană. Acesta şi-a recăpătat numele şi a devenit reşedinţa regiunii. Începe astfel modernizarea intesivă a oraşului: construirea liniei ferate Bucureşti-Cernavodă (1860), modernizarea vechiului port maritim (1896-1909) şi construirea silozului de cereale (1899-1909), construirea portului peste Dunăre (1890-1895). Toate acestea au transformat Constanţa într-un important centru comercial şi port european, fiind al treilea oraş din România ca număr de locuitori (aproximativ 340.000 de locuitori în anul 2000).”
Amplasarea în teritoriu şi căile de acces
Şcoala Generala nr. 28 a fost dată în folosinţă la 1 septembrie 1966. Necesitatea construirii acesteia a fost dată de momentul desifinţării ciclului gimnazial al Liceului Mircea cel Bătrân, şi redistribuirea elevilor şi cadrelor didactice.
Este amplasată pe Strada Decebal la nr. 15, relativ în centrul oraşului Constanţa, în apropierea Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân şi Inspectoratului Şcolar Judeţean, în spatele Colegiului Comercial Carol I, aproape de faleza de Nord a Marii Negre.
În anul şcolar 1995-1996, sub conducerea domnului director Contanu Mihai, şcoala este botezată după numele poetului, prozatorului şi matematicianului Dan Barbilian – Ion Barbu. Denumirea oficială a şcolii va fi Şcoala cu clasele I-VIII “Dan Barbilian“ Constanţa, cu zi aniversară, data de naştere a savantului, 19 martie.
Este menită să deservească circumscripţia şcolara cuprinsă între Bul. Tomis (Capitol), Piaţa Griviţei, Bulevardul (Lenin) actual Mamaia până la Spitalul Militar şi Bulevadrul Republicii (actual Ferdinand) până la intersecţia cu Bulevardul Tomis şi nu numai, la această şcoală fiind căutată de părinţii care doresc ca elevii să facă performanţă.
Ca mijloace de transport care să facă legătura cu această şcoală sunt: maşinile 40, 42, 43, maxi taxi 303, 302,301, Staţia “Biblioteca Judeţeană”
Telefon: 0341405847
Fax: 0241612103
Adresa de e-mail: sc28ct@hotmail.com
Amplasarea şcolii în arodismentul G5 al oraşului Constanţa

Baza materială
Pe suprafaţa de 2868 mp se află clădirea construită în perioada
1965-1966, pe baza unui proiect tip, cu trei nivele, şapte săli de clasă la parter şi etajul I, mobilate cu bănci sau mese cu scaune, trei laboratoare la etajele I şi II (chimie, biologie, fizică), mobilate adecvat, instalaţii de apă şi câteva încăperi adiacente pentru depozitarea materialului didactic şi pregătirea experimentelor, 6 săli de clasă la etajul al II lea, cabinete de limba română şi limbi moderne, istorie şi geografie, două de matematică, şi sala de sport la parter mochetată, având spaliere, saltele şi tot ce este necesar, inclusiv un radiocasetofon pentru gimnastică ritmică, teren de sport complet îngrădit şi marcat, 15 panouri de baschet şi 4 porţi de handbal.
Din anul şcolar 1969-1970, generalizarea învăţământului obligatoriu de 10 ani, include şi primele două clase a IX-a. Se organizează 6 cabinete şcolare de: limba română, limbi moderne, ştiinţe biologice, geografie, matematică şi punct de documentare politică pe lângă două ateliere de tâmplărie şi croitorie şi 12 săli de clasă, o sală de sport.
Laboratoarele erau bine dotate, cel de geografie avea globuri pământeşti şi atlase geografice pe fiecare pupitru, hărţi, mobilier bun, adus prin grija proprie a d-nei profesor Lia Apostol, care s-a dedicat şcolii, având rezultate foarte bune cu elevii în concursurile şcolare. Îi mulţumim pentru materialele documentare pe care le-a păstrat şi ni le-a oferit (fotografii şi caietul clasei
de dirigintă).
Preocuparea pentru schimbarea imaginii şcolii se simte din 1994 când se lambrisează pereţii, se achiziţionează covoare, perdele, maşină de spălat, aspiratoare ş.a.
Din anul 1997 începe o intensă muncă de reamenajare a şcolii cu sprijinul Comitetului de părinţi pe şcoală şi al sponsorilor. Astfel se începe schimbarea uşilor la clase, uşa de termopan la intrare, s-a refăcut acoperişul şcolii şi nu de neglijat, s-a achiziţionat primul calculator şi programul pentru salarii.
Cea mai mare realizare este construirea unei săli de sport pe trerenul şcolii, cu fonduri atât de la părinţi, cât şi de la sponsori şi de la Primărie. Lucrarea a fost de mare amploare, necesitând mult efort, multe fonduri, dar mai ales mult curaj. S-a mărit şi schema de personal cu un post de secretar, unul de paznic de noapte.
În timp baza materială a şcolii s-a modernizat, astăzi dispunând de televizor color (obţinut printr-un mare premiu la desen, de o elevă din clasa a III-a, a doamnei Mogoşanu, sub îndrumarea d-nei Cosma), video, casetofoane pentru fiecare clasă, 24 de calculatoare conectate la internet( o parte donate de primărie , o parte primite printr-un proiect international şi un laborator SEI 4) în laboratorul de informatică, 9 calculatoare în bibliotecă conectate la internet, mobilier nou pentru bibliotecă, peste 10000 de volume de carte, casete muzicale, teatru, caste video cu filme româneşti, educaţie pentru sănătate, limbi străine, CD-uri educaţionale, staţie de amplificare, 2 xerox-uri, imprimante color cu laser, harţi moderne, materiale didactice pentru ciclul primar, mobilier modular individual pentru fiecare elev, table de sticlă, flipchard, scaner, scaune noi, fax, materiale sportive, parchet modern în clase şi bibliotecă, laborator de biologie dotat cu materiale mai vechi dar bine întreţinute, laborator de chimie cu dotări bune, gresie pe holuri şi la grupurile sanitare, jaluzele verticale, retroproiectoare, etc.
BIBLIOTECA
După cum reiese din arhiva şcolii, biblioteca a luat fiinţă odată cu şcoala, în anul 1966, având iniţial 5000 de volume.
Studiind planurile de muncă ale bibliotecii, se vede preocuparea pentru dezvoltarea dragostei pentru carte, lectură, scriitori.
Astfel în anul 1983, aprilie, elevii au avut o întâlnire cu scriitorul Eugen Lumezeanu, care le-a recitat din opera lui Ion Barbu, din propriile lucrări şi a făcut un concurs de creaţie. Tot în aceeaşi zi s-au întâlnit cu actriţa Cristina Minculescu care le-a depănat amintiri din teatru, a recitat şi a făcut exerciţii de dicţie cu elevii.
S-a făcut o întâlnire cu fostul elev al şcolii, membru în cenaclul Poesis, Neacşu Dragoş, care le-a recitat propriile creaţii în cadrul unei şezători literare.
Biblioteca proiecta filme, diapozitive, diafilme, în cadrul ei se făceu audiţii de poveşti, muzică. A existat şi o punere în scenă a unei piese de Alexandru Balaci, cu ajutorul actriţei Cristina Minculescu.
În 1984, apare o consemnare prin care se arată că biblioteca a primit 15 cărţi pentru marirea fondului .Se fac întâlniri cu actorul şi scriitorul Vasile Cojocaru care a iniţiat elevii în alcătuirea epigramelor, cu scriitorii: Liubici, Petru Vălureanu, G. Cucu, Sanda Ghinea, care recită elevilor versuri în cadrul cenaclurilor literare, Tot în acest an s-a primit Menţiune pentru spectacolul cu păpuşi şi s-a dramatizat piesa “Cine munceşte mănâncă“ cu elevii: Sirinianuc, Haşoti, Ibram, Voicu, piesă prezentată la serbarea şcolii şi la lectorat. Apare şi menţiunea de schimb interbibliotecar cu Biblioteca Judeţeană.
În anul 1985, se consemnează întâlnirea elevilor şi a cadrelor didactice cu prof. dr. Constanţa Călinescu şi primele concursuri literare, cu colonelul în rezervă Virgil Bostănaru care a selectat din cărţile sale pagini despre eroismul copiilor .
În 1996, a avut loc întâlnirea cu redactorul şef al revistei Tomis, Ovidiu Dunărean, cu tema “Autor-Narator- Personaj”.
Din rapoartele anuale reiese că achiziţia materialelor documentare s-a făcut cu dificultate, că banii pentru aceasta au fost puţini de la stat şi doar prin grija comitetelor de părinţi s-a reuşit marirea fondului de carte.
Ca bibliotecară de marcă s-a remarcat d-na Alexe Aurelia. A fost urmată de Liliana Gavrilă cu jumătate de normă secretar şi cu alta bibliotecar necalificat şi de învaţatoarea Filat Galina care a avut indemnizaţie de bibliotecar după 1997 .
În urma unei inspecţii frontale făcută de insp. şcolar Maria Hondrilă, în octombrie 1994, extragem din procesul verbal încheiat concluzia că exista un fond de carte de 5844 volume în valoare de 287457 lei. Activităţile bibliotecii se concretizau în expoziţii de carte, concursuri de recitări, marcarea unor evenimente deosebite.
Din 2003 ca bibliotecar, a fost angajată prin concurs doamna Mareş Crina Liliana cu studii post universitare de biblioteconomie.
Pagina urmatoare-> Inapoi La Titlu <-